Ai apărut în viața noastră ca un miracol. Ca un miracol diferit de al altora, deși sunt sigură că toate celelalte sunt la fel de miracole și de neasemuite. Însă tu, dragostea mea mică, ai venit ca o alinare, o speranță în viața noastră întristată. În cea mai grea zi, în ziua când tatăl tău era operat, tu ai apărut acolo, pe un băț de plastic, sub forma a două liniuțe roz. Ai vindecat durerea din sufletele noastre și ne-ai arătat că avem pentru ce trăi, pentru ce lupta. Te-am simțit în burta mea ca pe cel mai prețios diamant, care creștea, făcându-și loc printre mușchi, printre coaste. Străluceai atât de tare în interior încât asta se vedea și în exterior, pe fața mea.
Cu 12 zile înainte de termen ai hotărât că vrei să ne cunoști. Din nou ai continuat sa ne uimești prin puterea ta de a înfăptui minuni și ai ales ziua de 18 septembrie sa vii pe lume, parcă știind că vei purta numele bunicului tău plecat de lângă noi, născut pe 19 septembrie.
Iar acum, te privesc cu atâta pasiune și iubire și împlinire încât fiecare clipă pare un miracol. Fața ta mică, ochii tai albaștri, somnul tău dulce și mirosul tău de primăvară sunt minunile vieții mele. Ale vieții noastre împreună. Te iubesc până la cer și înapoi, miracol zămislit din celule ale noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu