Lasă-mi iarnă fulgii fulgi!

 Ferestrele noastre Velux au înghețat. Zici că s-a pus o sticlă peste sticlă. Ploaia asta înghețată m-a enervat cumplit astăzi. Deși termometrele arătau grade cu minus, ploaia s-a încăpățânat să fie ploaie, nu să devina ninsoare, cum ar fi fost normal. La noi în curte s-a creat un adevărat patinoar. Nu suficient încat sa ma bucure și pe mine puțin, să îmi dea speranța că această iarnă va fi diferită de cea trecută și că vom avea un mult așteptat Crăciun Alb.

Și stau eu cu frustrarea mea, că de ce nu ninge și plouă și Google-esc un pic să văd ce fenomen straniu o mai fi și ăsta. Am aflat că această cădere de ploaie care transformă curtea noastră în ghețuș poartă numele de ploaie înghețată sau " freezing rain". Mda, se pare că există și asa ceva. Lucru care se întamplă atunci când fulgii de nea străbat o masă de aer cald în drumul lor și se topesc total sau parțial, iar la contact cu suprafețele foarte reci îngheață. Și uite așa se face că te gândești de două ori înainte să îți iei cizme în picioare sau patinele ălea frumoase maro cu blaniță albă care așteaptă cuminți în dulap.

Și a venit seara, sau mai exact noaptea și uite că picăturile ălea urâte înghețate se transformă în fulgi mari înghețați și ei... Din nou, prietenul Google! Însă de data asta nici el săracul nu mai știe ce să îmi răspundă. Așa că stăm și privim spre fulgii mari de gheață care au făcut totuși să arate totul mai a iarnă asa, cu strat alb depus peste tot. Iar spectacolul se privește de pe geamul de la dormitor unde un pui mic doarme neîntors... pentru că Veluxurile se pare că vor rămâne înghețate ceva vreme de acum înainte....

Despre bucuriile de azi si emotiile de maine

In viata, zilele sunt unice si nerepetitive. Exact ca ADN-ul fiecaruia, zilele sunt diferite si interesante in felul lor. Unele zile sunt bune, altele mai putin bune. Ideea e sa te bucuri de fiecare in parte si sa storci din fiecare lucrurile pozitive.

Ce vreau sa spun eu cu acesta postare este ca eu chiar sunt genul de om care se bucura de fiecare zi in parte. Sunt foarte norocoasa, va spun! El zice ca am un optimism iesit din comun cateodata. Dar asta e felul meu de a trai fericita, de a trai fiecare zi cu bucurie.

Si acum sa va spun un secret! Ceea ce imi da mie forta pentru a privi cu mintea luminoasa fiecare zi este, sa zic asa, ziua de maine. De ce? Pentru ca eu mereu am avut si am ceva ce sa astept. Anul trecut asteptam nunta, apoi am ramas insarcinata, am asteptat fiecare ecograf, apoi nasterea, apoi primul sarut dat pe obrajorul minunii mele, etc. Acum de exemplu astept Craciunul. In fiecare an am asteptat Craciunul cu mult entuziasm si cu emotie. La fel ca in fiecare an, confectionez diverse lucruri pentru aceasta minunata sarbatoare si abia astept sa impodobesc casa cu ele si cu cele din anii precedenti. Cred ca al doilea prenume al meu e "Abia Astept!". Eu tot timpul abia astept ceva! Acum abia astept ziua de 1 decembrie pentru ca impobodim casa. Apoi abia o sa astept ajunul Craciunului sa impodobim bradul.Iar anul acesta are sa fie cu adevarat speciala aceasta sarbatoare pentru ca este primul an in care suntem 3!

Si credeti-ma, pe puiul meu drag Abia Astept sa il vad in fiecare dimineata, ora si secunda din viata mea! Ma scuzati acum, ma duc la pui pentru ca, pe bune, abia astept sa il revad!

Seara "celui mai"!

Asta seara am avut revelatii. Si eu, si El. A fost seara cu cel mai bun ou moale si cu cel mai bun mar verde.

N-am mai mancat ou fiert cu galbenusul moale de cand eram copil. Atat de mult imi placea cand se facea dimineata iar bunica ma astepta in bucataria calda cu ceai de fructe nici rece, nici fierbinte, cu paine prajita si cu oul fiert moale. Stia exact cat anume sa il lase la fiert sa fie numai bun. Si era mereu doar unul singur, maxim doua-trei pe saptamana, o data pentru ca eram mica si nu era voie sa mananc mai mult si in al doilea rand pentru ca faceam alergie ( asa zisa urticarie) daca depaseam norma saptamanala. Intre timp bunica a plecat de langa mine iar ouale au ramas doar fierte tari si fara satisfactie. Azi am avut insa o revelatie! Am incercat si mi-a iesit cel mai bun ou fiert moale, in care sa inmoi painea, sa se galbeneasca toata si sa o savurezi pana la ultima stersatura de pe farfurie! Secretul? Ouale puse in aproximativ 500 ml de apa rece, ibricul cu ele pus pe foc mediu si lasate din momentul aprinderii focului pe aragaz 10 minute si jumatate. Un deliciu!

Iar pentru El a fost amintirea bunicului, pentru care nu trecea o seara fara un mar verde mancat bucati bucatele, taiate cu cutitul la fiecare imbucatura.

Ce seara delicioasa!

Prima data! sau nu...!

Trebuie sa recunosc, nu este primul blog pe care imi astern gandurile. A mai existat unul, ratacit acum, de pe vremea cand eram literalmente copil. Insa privind acum in urma realizez ca era insipid. De ce? Pai pentru ca scriam fantasme si povesti care nu aveau legatura cu viata mea personala iar mie nu mi se potrivea stilul. Pentru ca atunci mi-am deschis un blog deoarece era "la moda" si cautam doar sa fiu urmarita, nu sa scriu cu si pentru mine.
Acum va fi altceva. A trebuit sa treaca timpul peste mine, sa imi gasesc jumatatea, sa ma casatoresc si sa fac un copil ca sa realizez ca un blog este despre tine si atat! Despre trairi si amintiri pentru mai tarziu.

De ce "Copil cu copil"? De ce nu? Uneori chiar asta cred si simt ca sunt. Un copil mai mare cu un copil mai mic in brate. Si pentru ca pana si mama mea crede asta despre mine!