Atunci când îi “crește” personalitatea bebelușului

Copilul meu a împlinit ieri 4 luni! Deși poate pentru majoritatea dintre voi pare un copil încă mic, ei bine, pentru mine pare deja un băiat mare. Atât de mare încât atunci când îl pitesc la pieptul meu picioarele lui coboară mult pe lungimea picioarelor mele, când îl țin în brațe obosesc de 4 ori mai repede decât la început, când îl schimb observ de fiecare dată că abia mai încape pe masa de înfășat.

În urmă cu doua zile am renunțat și la landou. Efectiv nu mai încăpea în el, cu tot cu hainele groase de iarnă și devenise un chin pentru noi dar mai ales pentru el transportul lui în landou în mașină, pentru că el ajungea tot în laterala acestuia, presându-l, datorită înclinării banchetei din spate. Și doar ca o lămurire suplimentară, noi până acum nu am folosit scoica în mașină, din lipsă de spațiu de a transporta și una și alta, iar copilul stătea în landou în spate, asigurat cu centură, iar eu sezând lângă el.

Însă cea mai importantă schimbare care a venit o dată cu vârsta este legată de formarea personalității lui. Aproape că uitasem faptul că da, bebelușul acela mic care dorește doar lapte și nani va crește și el mare și va avea o personalitate proprie în care nu noi suntem Șefii , ci el este Conducătorul suprem.

Bineînțeles că ne-a dat semnale că acest lucru se apropie atunci când a început să aibă preferințe la jucării, la oamenii din jurul lui sau când a început să râdă sau să stea treaz când noi credeam că trebuie să doarmă. Zguduitura puternică a intervenit când a refuzat să mănânce. El, care până atunci mânca oricât avea în biberon, acum refuza mâncarea! Răspunsul a fost unul medical în primă instanță ( voi detalia într-un articol ulterior) dar apoi a devenit efectiv o preferință. Pe care acum am învățat să o acceptăm.

Iar acum, hmm, bebelușul nostru este un adevărat bebeloi. Adică nu ne lasă, așa, cum hotărâm noi că e mai bine pentru el, ci cum „crede” el că e mai bine pentru el. Ieri de exemplu, am ajuns destul de târziu acasă, părea foarte obosit și am zis să sărim o seară peste băiță. Așa că i-am făcut direct biberonul cu lapte și am încercat să i-l dau. Aiurea! El avea deja alt plan și atunci a hotărât că ar vrea totuși să se simtă fresh și în seara asta și a început să se joace cu tetina și să nu bea nicio picătură de lapte! Nici măcar una! După vreo 10-15 minute de joc cu tetine și nervi de mamă, tati a venit cu soluția : hai să îi facem baie! Și i-am făcut. Să vă zic că după baie a mâncat tot până la ultimul strop? Da...și-a cerut dreptul lui de a se spăla într-un mod în care numai un bebeluș maare îl poate face, nu-i așa?

Am copil cu personalitate, ce să mai!