Ieri a fost prima noapte după o perioadă de aproximativ o lună jumate când am culcat băiatul în patul lui, încheiand perioada de co-sleeping.
Când l-am adus din maternitate am mers pe varianta în care micuțul dormea în patul lui și eu sau El făceam cu rândul în celălalt pat din camera lui. Asta a fost până El a început munca și eu am rămas cu bebe în cameră de luni până vineri urmând ca în weekend să mă odihnesc eu în dormitorul nupțial. Nu a fost o perioadă prea minunată pentru că eu încă aveam side effect-urile nașterii, adică dureri, imposibilitatea de a dormi pe o parte, pe burtă, transpirație urmată de friguri la fiecare ridicare din pat. Și unde mai pui că în plus de toate acestea Victor cerea papa la fiecare 3 ore plus că avea unele nopți în care nu prea dormea nici ălea 3 ore legate.
Într-una din acele nopți am avut un vis ciudat, un coșmar. Eu nu prea am coșmaruri tocmai de aceea m-am trezit destul de speriată, am luat copilul în brațe și am plecat la tata în pat. El ne-a primit cu drag, cu atât de mult drag că de atunci nu ne-a mai lăsat să plecăm de acolo...
Așa se face că am început să împărțim toți 3 același pat. La început am zis că va fi doar ceva super provizoriu și că în câteva zile vom reveni la vechea formulă. Însă să vezi și să nu crezi, bebelușul a avut prima noapte cu somn până la 6 dimineața! Apoi încă una și încă una și uite așa Victor al nostru nu a mai cerut lapte noaptea.
Iar când am început să mă gândesc la ruptul pisicii și separarea din pat ceva mă tot trăgea înapoi și anume : 1. Frica de reluarea somnului întrerupt a lui bebe deci implicit și al meu, 2. Tati, care nu se mai putea desparți de noi.
De o săptămână încoace însă, bebe se trezește pe la 4- 5 dimineața și mârâie. Nu vrea de mâncare însă trebuie să îi tot bagi suzeta în gură, să îl liniștești, tocmai de aceea somnul Lui a devenit o amintire! Și totuși, El merge la serviciu. Așa că în sfârșit a acceptat să îl punem înapoi pe bebe la somn în patul lui.
Ieri am pregătit cu drag și grijă patul lui mic. Am schimbat lenjeria, am aerisit bine camera, am agățat de grilaj jucăria preferată a lui Victor. A venit seara... Bebe a făcut baie, a mâncat, l-am pus în patul lui. 2-3 ore mai târziu a venit rândul meu să merg la somn. De data asta fără el în pat... Pe cât de ușor trebuia să fie, pe atât de greu a fost de fapt. Am adormit cu dor de mirosul lui, de mânuța lui mică în pumnul meu mare, de chipul lui drag la miez de noapte. Am adormit cu un nod în gât și o lacrimă în ochi... Totuși, noaptea a trecut și la 6 a.m. i-am văzut din nou ochii jucăuși.
Uite așa am încheiat noi capitolul de co-sleeping. Cu un ochi râzând și cu unul plângând... Sunt curioasă cât ne-o ține de data asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu